Generația 96-97 a handbalului feminin, care a cucerit două medalii la Campionatele Mondiale U18 (aur) și U20 (bronz), a făcut pasul către seniorat din această vară. Numai 15 din cele 21 de jucătoare care au cucerit cel puțin o medalie în perioada 2014-2016 evoluează însă la echipe din prima ligă. Un fel de a spune evoluează pentru că multe sunt încă rezerve. Cazul cel mai neașteptat este cel al extremei dreapta Andreea Taivan de la Danubius Galați. Deși nou-promovata se află într-o situație dificilă și are un lot foarte subțire, nici în aceste condiții nu îi oferă prea multe șanse tinerei handbaliste, fiind folosită foarte puțin la joc până acum.
Doar trei jucătoare au prins până în prezent echipe de cupe europene: Bianca Bazaliu, Elena Dache (ambele la CSM București), Daniela Corban (Corona Brașov). Prima s-a aflat și anul trecut în lotul campioanei Europei. Dache a fost promovată în vară de la Centrul de Copii și Juniori al CSMB, iar Daniela Corban a reprezentat singurul transfer al Coronei Brașov în pauza competițională.
Unde joacă cele 21 de jucătoare medaliate ale României la Campionatele Mondiale
E mult, e puțin cât a fost băgată în seamă o generație, care a confirmat prin rezultate la Campionatele Mondiale? Niște răspunsuri le putem afla și dacă ne uităm în curtea națiunilor cu care România s-a bătut pentru medalii la cel mai înalt nivel, care a fost traseul jucătoarelor către primul an de seniorat. Pentru analiza noastră am selectat patru națiuni, Danemarca, Germania, Muntenegru și Rusia, cele care au fost în Top 4 la cele două Campionate Mondiale U18 și U20. România, Danemarca și Germania au ajuns în semifinale la ambele ediții, în timp ce Muntenegru a făcut rocadă cu Rusia.
Dacă ar fi să judecăm parcursul celor cinci naționale de top la generația 96-97 (din perspectiva Campionatelor Mondiale), atunci s-ar putea spune că Muntenegru a avut cea mai abruptă cădere, de pe locul 4 până pe locul 17. Dar rezultatul este „mincinos”. În Rusia, Muntenegru s-a prezentat cu o generație cu 2 ani mai mică, iar handbaliste precum Ema Ramusovic și Djurdjina Jaukovic au făcut deja pasul la prima reprezentativă, ele evoluând, de altfel, și la Jocurile Olimpice. Toată acțiunea de a „sări” un turneu final a părut că face parte dintr-un proiect, Muntenegru a preferat să-și pregătească deja echipa pentru noul ciclu olimpic!
În primul an de seniorat, Muntenegru are de la generația 96-97 nu mai puțin de șapte jucătoare în lotul primei echipe Buducnost Podgorica, colege ale Cristinei Neagu, toate înscrise pentru Liga Campionilor. Cele șapte jucătoare reprezintă o pondere de aproape 37% din lotul formației din Podgorica, care va miza pe 19 fete în acest sezon.
Muntenegru a avut cea mai importantă cădere din punct de vedere al rezultatelor la Campionatele Mondiale, justificată însă prin „tactica” adoptată. În schimb, Rusia a urcat în Top 4, reușind să iasă din scena junioratului cu o echipă destul de redutabilă. Duvakina, Skorobogatchenko (desemnată cel mai bun inter dreapta la CM U20) și Sabirova mai au chiar doi ani de „juniorat”. Dar formula de echipă care a terminat Mondialul de la Moscova din iulie se regăsește în prima ligă din Rusia. Mai mult, 15 din 18 fete sunt la formații de Top 6, semn că majoritatea cluburilor (excepție poate Rostov-Don) sunt preocupate și de ce vine din urmă. Iar 13 dintre ele au deja șansa de a evolua în cupele europene. Spre exemplu, Dinamo Volgograd a jucat în weekend-ul trecut, în turul 1 al Cupei EHF, cu șase jucătoare din generația 96-97, care au și marcat 57,14% din totalul de goluri cu care s-a calificat în turul 2 (56-41 cu VOC Amsterdam).
Ciclul final al generației 96-97 la juniori s-a încheiat cu succesul Danemarcei, după o finală dramatică disputată cu Rusia. După s-a cucerit medalia de aur la Moscova, la cluburile din Danemarca s-a creat o emulație pentru aducerea jucătoarelor din echipa campioană a lumii. Astfel, nu mai puțin de 8 handbaliste au fost transferate de cluburi în această vară. Clujul Danemarcei este Holstebro, care le-a adus pe Boegelund și Line Stak Nielsen, ambele de la FC Midtjylland, alături de Ida Vium și Sara Hald. Esbjerg și FC Midtjylland au căutat experiență pentru a participa în Liga Campionilor, dar alte echipe de cupe europene, precum Viborg și Randers au în componență jucătoare din generația 96-97. De remarcat faptul că toate medaliatele cu aur au șansa de a evolua la nivelul primei ligi în Danemarca, iar majoritatea chiar joacă după cum au arătat statisticile primei etape.
Distribuția campioanelor mondiale la U20 în campionatul danez
Germania este naționala care s-a împotmolit de fiecare dată la Campionatele Mondiale cu generația 96-97. La U18 a pierdut medalia de aur, la U20 a rămas în afara podiumului. Emily Bolk, MVP-ul de acum 2 ani, nici nu a mai fost convocată pentru mondialul de tineret, ea fiind promovată la prima reprezentativă.
Două din cele 17 jucătoare, Lisa Wieder, respectiv Alicia Burgert sunt în liga a doua, respectiv liga a treia după ce au făcut trecerea la seniorat, iar Amelie Berger încă mai are trei ani de juniorat la Leverkusen. Dar majoritatea fetelor sunt la echipe importante din Bundesliga. Cu excepția lui Thuringer, toate formațiile mari au cel puțin câte o handbalistă din generația 96-97. Cinci dintre ele au șansa de a evolua în cupele europene, la Leipzig, Metzingen, Bietingheim, Oldenburg. Echipe precum Buxtehuder, Dortmund, Leverkusen, care dețin jucătoare de 19 și 20 de ani, sunt alte cluburi cu cotă bună în Bundesliga.
Revenind la generația 96-97 a României. Trei jucătoare, Yulia Dumanska, Cristina Laslo și Alina Ilie, au fost incluse în lotul lărgit de 28 al României și s-ar putea să fie convocate la prima acțiune a naționalei după Jocurile Olimpice, la începutul lunii octombrie. Binaca Bazaliu este și ea în vederi, însă selecționerii așteaptă să joace mai mult pentru a fi o opțiune și pentru echipa națională. Lorena Ostase are probleme cu umărul și este nevoită să mai aștepre până va face pasul la prima reprezentativă. În plus, ea a preferat să „retrogradeze” o treaptă și să evolueze în liga a doua în acest sezon.
Ca și comparație cu o altă generație de excepție – 1979, Aurelia Brădeanu, Cristina Vărzaru, Talida Tolnai, Ramona Farcău, Gabriela Tănase jucau deja la 19 ani la un Campionat Mondial și ocupat chiar locul 4 cu România!
Dacă s-a bătut sau nu pasul pe loc cu această generație, rămâne ca timpul să o demonstreze. Rezultatele echipei naționale sunt, în general, oglinda întregului „produs” al handbalului feminin.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER